Storia cagna

'A cità anteca 'e Herculaneum cagna

Herculano, sicunn'â leggenna cuntat'â Dionigi 'e Alicarnasso, benette funnata â Ercole nt'ô 1243 a.C. Pe 'e steriuse tuttabotà 'a cità fuje mmece funnata forze â ll'Osce ô seculo XII a.C., cummo cuntato â Strabone, o pe ll'Etrusche nfr'ô X e ll'VIII seculo a.C. Passaje ê Griece ô 479 a.C., arreventanno po' na cità abascio 'a mpurenza r’’e Sannite, primma 'e jessere mastriata r'ê Rummane ô 89 a.C., aropp'â na uera suggiale, arreventanno accussì nu municipeo. 'A cità arreventaje addonca nu loco 'e sieggo e 'e velliggiatura pe ll'aristocrazia rummana e berette 'o tiempo 'e cchiù cruosso splennore cu 'o tribuno Marco Nobio Balbo, ca arrecentaje e mbronette ll'ammazzuccato facenno fravucà case nove. Aroppo fuje cujuta r'ô terramoto 'e Pumpeje r'ô 62 e fuje po' ngrottata avascio 'a nu strato 'e lota e ll'ate materiale piroclasteco, auto nfr'ê riece e 'e binticinque mietre, ca 'a caranfatajeno aropp'ô schiuoppo r’’o Vesuvio nt'ô 79. Sta materia, aroppo tante anne, arreventaje sempe cchià tuosta, furmanno nu chiano 'e preta annumenato pappamonte, simmele 'o tufo ma cchiù tellecariello, ca pruteggette 'e rieste r’’a cità.

'E scupierte r’’o XVIII seculo cagna

Aroppe tant'anne l'allicuordo 'e ll'anteca Erculano se smurtette sempe 'e cchiù, nfin'â quanno nun scumparette quase. 'A scupierta soja fuje scasoale; ô 1709 nu pacchianiello annumenato Ambrogio Nucerino, canasciuto mpurzì cummo Enzechetta, pe tramente ca nce fujeno cierte fatece pe scavonià e allascà nu puzzillo furmale pe annaccuà 'o turreno suojo, becen'â chiesa 'e San Giacomo e 'o vuosco r’’e frate alcantarini, truaje cierte piezze 'e marmulo. Nu artesciano ca serveva 'o principe Emanuele Maurizio d'Elboeuf, passanno pe chelle cuntrade pe scaso s'addunaje r’’e marmule, e accattaje cocco piezzo pe fravucà 'e cappelle 'e deverze chiese 'e Napule. 'O nobbele, quanno sapette r’’e scuperte, accattaje mpurzì 'o puzzillo furmale, e pe nove mise, nfin'ô 1711, cummanaje na primma esplorazzione pe trammeto 'e na mora 'e uallarìe; 'e repierte fujeno po' mise nt'â villa d'Elboeuf. Cummo se sapette aroppo 'o scavo r’’o puzzillo tuccaje 'a scena r’’o tiatro 'e Ercolano, ca pe sbaglio se penzaje jessere 'o Tempio 'e Ercole. Se capette ntuosto ca 'e prete jerano chelle 'e ll'anteca cità ca scumparette aropp'ô schiuocco r’’o Vesuvio r'ô 79 d.C. 'E scave fujeno po' firmate pe bbia r’’a maggistratura, ca teneva paura ca se putevano arruinà 'e case ca stevano ncoppa: durante 'a primma esplorazzione, arù se sploraje 'a scena, 'o palcoscenero e nu lato r’’e tribunalia r’’o tiatro, nse truajeno pure culonne 'e marmulo afrescano, allibastro e jallo anteco, n'architrave dedecato 'a nu console r'ô 38 a.C., Claudius Pulcher, dolia 'e tierracotta e nove statole, otto 'e femmena e una 'e n'ommo angristo cu na pusizione 'a aeroje, coccoruna ncora allerta nt'ê nicchie r’’e lloro; cocca statola, aroppo 'e jessere purtata nt'ô palazzo 'e Belvedere 'e Vienna, se ponno beré ô Skulpturensammlung e' ll'Albertinum 'e Dresda, pe tramente coccuruna fuje purtata nt'â reggia 'e Puortece.

Ô 1739, pe tramente ca se fravucaje 'a reggia 'e Puortege, bulut'â Carlo 'e Borbone, nu funzionario 'e chieste, Roque Joaquín de Alcubierre, fuje cummannato 'e fà na chianta r’’o lloco, e s'addunaje 'e cierte retruovamiente 'e quarantanne primma: quanno 'o rre hê ette 'o premmesso, nzemmor'â cocche fravecatore, accumenciaje na nova splorazzione, e pure accusì fujeno truate statole, piezze 'e marmola e piezze 'e rezzette e curnice; nu steriuso 'e ll'ebbreca, Marcello Venuti, ca faecava â corte pe accuncià 'a bibliuteca e â gallaria Farnese, s'addunaje ca 'e repierte benevano r'ô tiatro e no r'ô tempio 'e Ercole. Nt'ô 1738 fuje rata ê tepografe 'a primma chiantina r’’o sito 'e Erculano, accunciata appriesso int'ô 1747, pe tramente ll'anno aroppo benette pubbrecata 'a primma opera ncopp'ê scurpierte 'e Erculano, annummenata Descrizione delle prime scoperte dell'antica città di Ercolano e scritta â Ottavio Antonio Bayardi. Nt'ô 1750 mettette mana nzemmor'â Alcubierre mpurzì Karl Weber, ca sturiaje assaje 'o tiatro e 'e suoje meccanisme 'e funzionamento, purtann'â luce na nova statola 'e vrunzo; 'o ngegnere svizzero avette 'a penzata ô 1760 'e fà nu scavo â acielo arapruto, pecché 'e splorazzione pe cunicule cullegat'ê puzze 'e areazzione jera poco commoda, r'ô mumiento ca 'e dimensiune r’’e cunicule cierte bbote nun jerano cchiù 'e ciento centimetre 'e larghetate pe n'auteiza massema 'e nu metro e uttanta cientimetre, e pecché 'e cunicule stisse n'avevano na bona illuminazione, cu sempe 'o pricolo 'e puté caré o fà passà gas belenuse: a sta penzata rettero ll'assiesto Luigi Vanvitelli e Ferdinando Fuga, ma Alcubierre se ricette cuntrariuso, bisto ca jera sfavurevole cu tutt’’a fateca r’’o cardascia suojo, recenno ca si fosseno succiesse terremote ce putivano jessere mpurre carute r’’e quartine becen'ê scave; 'a penzata fuje po' abbannuata aropp'â morte 'e Weber nt'ô 1764.

Apprimma, nt'ô 1760, 'o svizzero scuprette 'a Villa r''e papire, cu nu careco 'e statole e cchiù mille papire carbunizzate; stu fatto facette sajere 'o nteressamiento ppe' Erculano, tanto ca nt'ô 1755 benette arapruta ll'Accademia Erculanese pe puté sturà mejo 'o sito, pe tramente ô 1751 tutte 'e repierte benettero purtate nt'â Reggia 'e Puortece, ca fuje accussì trasfurmata nt'â nu museo, visibbele tuttabota sultant'ô rreje e 'e frostero: primma ca 'a reggia putesse jessere fernuta 'e repierte jerano tenute nt'ô palazzo Caramanico, ca fuje po' miso nt'â nova costruzzione. Int'ô 1768 s'aunett'â Alcubierre mpurre Francisco La Vega, ca accumenciaje na nova sploraziona r’’ tiatro e trammeto 'e ll'auso 'e na pompa idrauleca pe luà ll'acqua 'e cchioggia 'e troppo putette trase nt'o chiano 'e scarpesamiento r’’o gàifo arret'â scena, â na prufonnetà 'e quase riece mietre abbascio ô turreno: nt'ô 1771 presentaje mpurre na chianta dettagliate r’’o fravucato, nzemmor'â aute designe ca po' se perdettero. Â stu periudo jenno annanze tuttabòta 'o nteressamiento ppe' Erculano scennette pe bbia r’’o retruvamiento 'e Pumpeje, ca puteva jessere scavata na manera cchiù semprece, bisto ca hêvano jessere luate quase sule cenisa e rapille, e addonche puteva fà truà cchiù opere e repierte: nt'ô 1780 'e nnaggene â Erculano fernettero.

Nfr'ô XIX e ô XXI seculo cagna

Appriess'ô gruosso succiesso r’’e scave 'e pumpeje nt'ô 1828, pe trammeto r'ô rreje Francesco I, s'arrecumenciaje â scavà mpurzì â Erculano; nt'â sta fasa nova cagnaje mpurre 'a tecneca, passanno r'ê cunicule stritte ê scave â cielo arapruto; tuttabòta se ncuntrareje sultanto poche retruvamiente, e 'a fravecatura fuje addonche n'ata bota firmata nt'ô 1855. Ô 1869, cu 'a derezzione 'e Giuseppe Fiorelli, cne fuje na curta cumpagna 'e nnaggene, acummenciat'ô novo rreje taliano Vittorio Emanuele II, ma sempre pa 'a stissa raggione 'e chello 'e primma benette suspesa nt'ô 1875; ll'area scavata, peccerila e prutett'â gruosse muragliune, jera tuttabòta sempe cchiù menacciata pe ll'avanzata r’’a nova cità 'e Resena, e int'ô 1904 ll'archeologo mmerecano Charles Waldstein prupunett'ô guvierno taliano na curdata nternazzionale pe puté fravucà 'e nove scave, ma 'a penzata benette jorecata periculosa pe ll'annumentata r’’o stato taliano e benette addonche mpurre chesa refutata.

Cu 'a nommena â capo pe 'a Soprintendenza agli Scavi e alle Antichità della Campania nt'ô 1923 'e Amedeo Maiuri partette nu programma 'e sproprie pe nu arruinà ll'ammazzuccato e pruteggere accussì 'e ruìne 'e Erculano; ô 16 'e Majo 1927 s'accumenciaje na nova campagna 'e scave, ca nfin'ô 1942, quanno s'avette firmà, grazzie 'a rimoziona 'e cchiù 'e rucientocinquantamila mietre cube 'e terramasca purtaje â luce circa quattre ettare 'e ll'anteca cità; se tratta r’’o parco archeologgeco ca se pò beré mpurzì mmo'. R'à chiunchiusone r’’a guerra nfin'ô 1958 nce fuje n'operazione pe prutegge e restaurà tutto 'o patrimonio architettoneco renvenuto; 'a penzata 'e Maiure fuje chella 'e fravucà na specie 'e museo â ciel arapruto; nzemmor'ê ccase truate, grazzie 'e chirome 'e archeologece, fravecature e ciardeniere, benettero subeto accumenciate 'e restaure: 'a mpresa nun fuje semprece, pecché aropp'â ll'urto subbeto pe 'e culate 'e zanghriatorio aropp'ô schiuoppo r'ô 97 d.C. assaje palazze tenevano 'e chiane 'e vascio sgarrubate e arruìnate assaje, e chille 'e coppe mmece cuonce. Â chesto s'hêva pure mette 'e ruine pe mmiezzo r’’e cunicule scavate nt'ô periudo borboneco, ca hêvano arruinato e sceveluto 'e palazze. Nt'â nu secunno mumiento tutt’’e pitture benettero restaurate, pe tramente 'e repierte benevano fatte beré nt'â cierte teche: tuttabota 'o speremiento ruraje sulo cocco anno, pecché, pe mmiezzo r’’o priezzo pe 'a manutenzione, auto pe ll'agiente atmosfereche ca ntranno a cuntatto cu 'e materiale organeche carbunezzate hê arruinata, e pure pe mmiezzo r’’o turismo sempe cchiù crosso e pe 'e mariuole, tutte 'e teche fujeno po' luate â miezzo.

Aropp'â na curta cumpagna nfr'ô 1960 e ô 1969, ccumencianno r'ô 1980, cu 'a derezione 'e Giuseppe Maggi, â beré 'a lucia mpurtante nove ncopp'â storia 'e Erculano. Se pensava nfatte, nfin'â chillo mumiento, ca 'e crestiane 'e chella cità, ca ngarrajeno â fujì ppe ttiempo nta nu primmo muniento r'ô schiuoppo, putettero sarvarse; na penzata ca fuje civata r'â scuperta 'e poche uosse 'e muorte nt'â ll'ammazzuccato. Nove scuperto, purtate annanze cu ll'ajuto 'e idrovore abbecen'â schiaggia r'ô 79 facettero truà, nt'ô Janaro 1981, na primma chiorma 'e uossa ammazzuccate abascio a cierte arche r’’e Terme Suburbane e 'e ll'Area Sacra e ausate cummo 'a nu munazzero pe accuncià e pusà 'e tartàne e na varca. Nt'â ll'anne appriesso fujeno truate ate uossa, pe na somma 'e cchiù 'e trejeciento crestiane, na scuperta ca purtaje ll'archeologgece â penzà ca 'e crestiane 'e Erculano pruvajeno â fujì p'ô mmare, cuccannose ncopp'â ll'arena nt'â nuttata, arù benette mperrò truata â nu sciummo piroclasteco ca hê accerettero. Ate nnaggene nce fujeno nt'ô 1988 e nfr'ô 1996 e ô 1998; nt'â chist'anne, e cchiù precisamengte nt'ô 1997, 'e scave 'e Erculano, nzemmor'â chille 'e Pumpeje e Oplonte, trasettero nt'â lista 'e patrimonie 'e ll'ommanetà 'e ll'UNESCO; nfr'ô 2002 e ô 2006 fujeno mise mpurzì nuove parte r’’a Villa r’’e Papire.

Ô 2001 partette 'o prugramma Herculaneum Conservation Project, accumenciato cu 'a suggità Packard Humanities Institute, pe 'o stipameinto, 'a valorizzazione r’’o sitio e 'a realizzazione 'e nove campagne 'e scavo; nt'ô 2014, cu nu mpattamiento nfr'â suggittà e 'o MiBACT, ll'area archeologgeca se spannette e arreventaje 'e 5 171 m², cu 'o bbattemiento 'e cierte case sgarrubate ca steveno ncora ncopp'â cità anteca e 'o migliuramiento r’’e cullegamiente nfr'â cità e 'o sito. Nt'ô 2016 fuje criato 'o Parco Archeologgeco 'e Ercolano, n'ente 'e gestione 'e ll'area archeologgeca ca cumencaje ll'attivetà soja nt'ô 2017.

Urbanisteca cagna

'E ll'antica Erculano, ca teneva ll'urbanisteca cu 'o mudiello proposeto â Ippodamo â Mileto, zongo state purtate â lucia sulo quattro r’’e binte ettare regenale: jera na cinta 'e mura, annumenato â ll'antico storeco Lucio Cornelio Sisenna «peccerille», cu na duppiezza nfr'ê ruje e ê treje mietre e costruite 'e opera a secco e mbrecciate r’’o II seculo cerca, pe tramente alluongo na linea 'e chiaja jerano 'e opera reticulata; cumm'â Pumpeje, aropp'ê uerre suggiale 'e mure perdettero ll'oteletà 'e defesa e s'ammuinajeno cu case ca fujeno fravucate abbeceno â esse; uno, verborazia, se pò beré nt'â Casa 'e ll'Albergo, abbecen'â ll'intrata r’’o parco archeologgeco. 'O sistema urbano jera ortogonale, classeco 'e ll'anteca Grecia, cu ncruciamiente e spuntatore â angule riette e cu 'e decumane parallelle â chiajia, ca se ncruciave perpendicularmiente 'e cardine; chiste, abbecenê mmura alluongo 'a schiaggia, tenevano na tesa cu nu portone â arco, accussì â poté avé n'acciesso deretto ô mmare; a cità teneva trehje decumane - ruje jerano scavate - e cinque carde, e se pinno beré 'o tierzo, 'o cuarto e 'o quinto. Nt'â ll'ebbreca 'e Augusto 'e strade fujeno dutate 'e nu palimento cu petre poligunale 'e lava, tranne ca pe 'o tratto ca steva annanz'â Palestra, alluong'ô cardo V, fravucate cu calcare janco: tutt’’e strade r’’a zona scavata, ca tenevano mpurzì marciappiere, nu teneno assaje signe 'e consumo pe mmiezzo r’’e rotte r’’e carre, siccomme ca 'a cunformazione r’’o turrieno renneva 'o traspuorto cchiù facele cu cciucce e crestiane.

 Erculane fuje truata sulo nu sùrzeco, alluong'ô carto III, ca raccujeva ll'acque r’’o Foro e chille r’’e mpluvie, r’’e latrine e 'e cucine r’’e case ca steveno rimpett'â sta bija, pe tramente 'o rumanente abbeneva direttamente nt'â strada, facca accizione pe chelle latrine ca tenevano nu puzzo emporèteca. Pe ll'appruvvigionamiento idreco 'a cità jera cullegata derettamiente â ll'acquedutto 'e Serino, fravucato nt'â ll'ebbreca 'e Augusto e ca trammeta na chiorma 'e cundotte 'e piumbo abbascio ê strade, regulate â cierte valvule e luate â miezzo aropp'ê scave r’’e Borobone, purtavano ll'acqua nt'ê case; primma benevano ausate cierte puzze ca uffrivano acqua â na profonnetà nfr'ê ll'otto e ê riece mietre. 'E Erculano restano addonca sepulte ô Foro, 'e tiemple, assaje case e 'a necropoli; 'a parte ca se po' beré mo' jè devisa nt'â devierze insulae, e sulo quattro 'e esse, 'a tierza, 'a quarta e 'a siesta, zongo esplurate sane sane.

Addefizie pubbrece cagna

'A parta r’’o foro, quase tutta quanta ancora nt'ô turreno, nu tene 'a tradizzionala ausanza e chiazze rittangulare rummane: jè n'area arù nun putevano ghì 'e carre, spartuta nt'â ruje â n'arco cummejato 'e marmula e affrische e accunciato cu statue: nt'â parte 'e ll'Orto se facevano ll'attevetà civeche, pe tramente nt'â chella 'e ll'Occaso chelle economeche. 'A basilica Noniana, fravucata nt'ô periudo augusteo e accunciata aropp'ô terremoto r'ô 62 pe mmiezzo 'e Marco Nonio Balbo, jè ancora quase tutta quanta nt'ô turreno, e ll'uneca parte ca se pò beré mo' jè nu tratto r’’o muro perimetrale alluong'ô cardo III: tene na chianta rittangolare, cu n'esedra ncopp'ô funno enu ruppio ordene 'e semicolonne alluongo 'o cunfino; â rinto fujeno truate na chiroma 'e statue, coccoruna equestra, ca fiurano 'a famiglia 'e Balbo, na testa 'e marmula cu 'o rumanente 'e na colorazione ê pile e ll'uocchje e devierze affrische 'e quarto stilo, cummo â chille r’’e fateche 'e Ercole.

Fravucata, sicunn'â n'epigrafe, â Marcus Norius Balbus, 'a Basilica fuje spiata nfr'ô 1739 e ô 1761 pe trammeto ê gallerie e jè ncora mo' nt'ô turreno: